Acasă - Euridice - În afara colecţiei - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - Biblioteca Italiană: Alberto Moravia - Disprežul
|
|
|
Marin
Mincu:
Alberto
Moravia este, poate, cel mai mare romancier italian din toate timpurile. În
romanul Dispreţul, ceea ce este nou se leagă de situarea
subiectului narant, care preia prerogativele unui actant total (personaj, autor,
instanţă diegetică etc.). Acest actant narativ se suprapune pe un eu
introvertit la modul lui Camil Petrescu din Patul lui Procust. Care este
trama? Un scriitor de teatru, Riccardo Molteni, nu mai poate scrie, fiindcă soţia
sa, Emilia, nu-l mai iubeşte, mai grav chiar, îl dispreţuieşte din
senin. Căutarea motivelor ce au determinat această schimbare bruscă a
sentimentelor ei îl conduce pe Moravia la rescrierea modernă a mitului lui
Ulise. În două cuvinte, conform acestei perspective răsturnate din roman,
Penelopa nu-l mai iubea pe Ulise, deşi i-a rămas fidelă, încă dinainte de
plecarea acestuia spre Troia, fiindcă regele din Itaca nu s-a comportat destul
de bărbăteşte faţă de curtezanii care o asaltau pe regină. Ulise se
alege cu dispreţul inexplicabil al Penelopei şi, în consecinţă, pleacă la
Troia să se defuleze. După terminarea războiului, el va amîna sine die întoarcerea
în Itaca, marcat de aceeaşi obsesie: dispreţul Penelopei. Cînd se decide, în
sfîrşit, să se întoarcă, ştie că nu are altă soluţie decît să-i ucidă
cu violenţă pe toţi peţitorii Penelopei pentru a scăpa de dispreţul
acesteia şi a-şi recîştiga, astfel, dragostea. Iată cum Homer poate fi
combinat cu Freud. Stilul moravian, alert şi tranşant, se manifestă în acest
roman cu maximă pregnanţă, menţinînd vie plăcerea textului.