Acasă - Euridice - În afara colecţiei - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - Biblioteca Italiană: Umberto Eco - Limitele interpretării
|
|
|
Marin
Mincu:
Prin
Opera Aperta (1962) Umberto Eco
deschide metodologia interpretării către o infinitate de posibilităţi,
antrenîndu-l pe lector într-un proces hermeneutic perpetuu prin care
participarea acestuia la existenţa operei literare părea să o egaleze pe
aceea a autorului. După aproape 30 de ani, prin I
limiti dell’interpretazione (1990), faimosul semiolog revine asupra
problemei, tranşate atît de optimist anterior, ajungînd la concluzia –
mai echilibrată, că semioza nu (mai) poate fi nelimitată.
Prin această contribuţie de cea mai largă extindere epistemologică şi
hermeneutică, Umberto Eco rămîne în continuare în avangarda cercetării
semiotice, impulsionînd în permanenţă spiritul spre cunoaştere. Lectorul
român are astfel ocazia să se sincronizeze, prin această lucrare fundamentală,
cu ceea ce este mai nou în teoria critică contemporană.