Acasă - Biblioteca Italiană - În afara colecţiei - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - Colecţia Euridice: Mircea Žuglea - mircea žuglea
|
|
|
Marin
Mincu:
Nu
se mai poate exista fără “proezie” astăzi, ceea ce pare atît de
firesc încît o emisiune televizivă a “împrumutat” titlul lui
Mircea Ţuglea ca şi cum n-ar avea nici o importanţă cui i-ar aparţine, în
buna tradiţie orală a culturii noastre. Mai
recent, prin mircea ţuglea,
mirciuliul actant, care are ambiţia (ca şi Cristian Popescu şi, în urmă cu
mulţi ani, avangardistul Victor Valeriu Martinescu) să-şi pună numele în
titlul volumului, îşi urmăreşte dîra
biografică prin diferite locuri celebre – îşi aminteşte cum era el
“herderian” la Viena – cu o fervoare pasională impudică, în
linia insidioasă mortificatoare propusă de ultimii debutanţi. Cînd etica şi
estetica au fost deturnate de invazia derizoriului şi a trivialităţii,
poeticitatea se transformă într-o terapeutică a neantului cotidian în care
subiectul se complace cu o plăcere masochistă (“hai să ne batem joc unu
d’altu / da aşa rău, să muşcăm, să vedem care / are curu mai gros, că
de frumos ştim / îl are oricine în ziua de azi”). Să sperăm că pliul
deşănţat uneori al deriziunii nu va fi unica achiziţie marţolistă vreau să
spun că Mircea Ţuglea este cel mai ambiţios produs al Cenaclului de Marţi al
Facultăţii de Litere din Constanţa.