Acasă - Biblioteca Italiană - În afara colecţiei - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - Colecţia Euridice: Octavian Soviany - Turnul lui Casanova
|
|
|
Marin
Mincu:
Octavian
Soviany este cunoscut, mai ales după 1989, ca un critic pe deplin format,
aplicat în primul rînd asupra poeziei actuale, cu opţiuni ferme şi un stil
intelectual alert, consacrînd o individualitate distinctă în peisajul literar
eterogen al momentului. Am constatat, lecturînd, cu sporit interes critic,
volumele sale de poezie, că este şi un poet autentic, cultivînd un discurs
foarte personal, în descendenţă dimoviană directă, înţesat cu motive şi
motiveme mitice reactualizate şi retrăite subtil, dintr-o perspectivă
post-modernă. El este adeptul poemului “epic”, cu amplă desfăşurare
secvenţială, reiterînd o aparentă schemă narativă, implicită unui discurs
oniric, de luxurianţă barocă, estompat în eboşa scriiturii
colocviale; deşi acest mod poetic pare vetust prin întrebuinţarea unor
instrumente poetice “tradiţionale” (ritm, rimă etc.), nu lipseşte
absolut nimic esenţial din achiziţiile ultime ale poeticităţii.
Octavian Soviany ştie cum este poezia
şi reuşeşte s-o facă spontan, cu
naturaleţea actului inspirat, deşi, după cum am spus, recurge la aceleaşi
constrîngeri retorice, caracteristice poeziei anterioare. Cele şapte
capricii din Turnul lui Casanova, dislocate ca tematică dar unitare ca
perspectivă intertextuală, surprind obsesiile unui subjectum angoasat, ancorat în existenţă şi în text cu egală
fervoare, întreţinînd proaspătă limfa textualistă. Poetul are vocaţia
fantasticului, construind cu lejeritate ludică universuri imaginare paralele,
unde totul co-există în mod non-contradictoriu, datorită unui plonjon
metatextual, realizat prin metoda juxtapunerii,. specifică onirismului.