Acasă - Biblioteca Italiană - În afara colecţiei - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - Colecţia Euridice: Dumitru Crudu - E închis vă rugăm nu insistați
|
|
|
Marin
Mincu:
Deşi
basarabean de dincolo de Prut, Dumitru Crudu cunoaşte în detalii întreaga
aventură a poeziei noastre din ultimele decenii; o cunoaşte atît de bine încît,
precaut, încearcă să n-o repete, dar din impactul cu semnele - cuvinte,
discursul său apare descărnat, nud, aproape de gradul zero. Nu se constată
decît o pronunţie neutră, o izolare aleatorie a lexemelor (ce se constituie
fiecare într-un vers) ca şi cum s-ar întoarce către uzul lor originar. Totul
se dovedeşte însă o stratagemă căci din pliurile versurilor sincopate se
iscă suple mişcări de învăluire ce-şi dispută noutatea angajării
semiozice: e ca şi cum limba ar fi pusă la probă după o etapă de amnezie
insesizabilă. Poetul atinge momente de reală virtuozitate în acest exerciţiu
de re-scriere şi re-învăţare
a limbii. Subiectul scriiturii mimează un ton naiv, o retractilitate infantilă,
ludică, propice de fapt prizei orale
de structurare a rostirii poetice. În acest sens, există o continuă tatonare
a energiilor latente ce zac în limbă (extrase din memoria pasivă) pe care
Dumitru Crudu, cu o intuiţie extraordinară, reuşeşte să le canalizeze în
act. De la aparenta colocvialitate şi oralitate (aparţinînd spaţiului
lingvistic basarabean), brusc poezia se coagulează şi se instaurează,
manifestîndu-se autonom după ce a recuperat scoriile iscate din neîntrebuinţarea
îndelungată. Astfel, focalizarea semantică apare ca rezultat al acestei
rafinate reintrări în posesie lingvistică/sentimentală. Prin felul său atît
de original de a evolua în interiorul formelor poetice comune, Dumitru Crudu se
prezintă ca un veritabil şi matur poet post-textualist.