Acasă - Biblioteca Italiană - În afara colecţiei - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - Colecţia Euridice: Vasile Baghiu - Maniera
|
|
|
Marin
Mincu:
Deşi
ar putea fi considerat un emul minor al lui Mircea Cărtărescu, prin priza
vag-nostalgică a unor versuri uşor pastişate, trebuie să spunem că Vasile
Baghiu îşi depăşeşte, uneori, maestrul prin haloul thanatic năucitor,
asumat direct şi traversat stilistic într-un registru solemn, cu totul nou la
post-textualişti. Avînd o vocaţie a morţii, aproape “eminesciană”
prin trăirea “retorică”, acest poet fragil demonstrează intuitiv
cum se poate avansa în discursul poetic, sobru şi negălăgios, imprimînd cu
modestie un ton cît mai silenţios propriei voci. Autorul Febrei
este o asemenea voce “slabă” care se impune prin discreţie
strategică tocmai derizoriul, maladivul. precarul, regresivul şi acel aer slăbit
de umanitate comună, comunicate într-un limbaj neîngrijit, nemetaforic,
transparent pînă la literalitate, îi dă acestei poezii o ciudată
autenticitate.