Acasă - Euridice - Biblioteca Italiană  - Hermeneus - Universitas - Clasici - Interviuri - În afara colecţiei : Mihai Eminescu - Poesie / Poezii

fragment din volum

(Sauro Albisani - Geniul morţii
traducere de Camelia Dedu) 


Autor
: Mihai Eminescu

Titlu: Poesie / Poezii

Ediţie bilingvă. Cuprinde:
Sauro Albisani - Il genio della morte / Geniul morţii
Marin Mincu - Il dilemma emineschiano / Dilema eminesciană
Mihai Eminescu - Poesie / Poezii
Mario Luzi, Edgar Papu, Piero Bigongiari, Gian Paolo Caprettini, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Constantin Noica - Riferimenti critici / Referinţe critice

Traducători:
Camelia Dedu (Sauro Albisani), Sauro Albisani (Mihai Eminescu),
Giovanni Rotiroti, George Popescu

An de apariţie: 2000

ISBN: 973-9224-45-8

Preţ:

Sauro Albisani:
“Pentru a pătrunde în sufletul unui poet”, scrie Baudelaire într-un celebru pasaj, “sau cel puţin în principala sa preocupare, trebuie să căutăm în operele sale cuvintele care se repetă cel mai frecvent. Cuvântul va trăda obsesia”. În cazul lui Eminescu, e chiar foarte uşor să găseşti în vârful acestei clasificări ideale un binom de cuvinte care, în plus, semnalându-ne că ne aflăm pe drumul cel bun, se grupează într-o sintagmă: dor, moarte; dorinţă, nostalgie, moarte; dorinţă de moarte; nostalgia morţii. Nostalgie nu a unei posesii, ci a unei deposedări. Nostalgie nu a unui bun care s-a anulat, ci a actului absolut al anulării. Probabil că nebunia este preţul cel mai scump plătit de Eminescu pentru că a avut curajul să încerce să trăiască până la capăt, la persoana întâi, acest paradox. Capacitatea de a decela un asemenea nod crucial cred că reprezintă recompensa cea mai preţioasă pentru cel ce se aproprie de aventura eminesciană, deschizând paginile cărţii sale. Chiar din acest motiv, anumite disocieri sunt şi rămân fundamentale, măcar în faţa câtorva asemănări înşelătoare: satirizarea abrutizării sensibilităţii contemporane şi a materialismului în faza incipientă a timpurilor moderne, prezentă deopotrivă în Palinodia leopardiană şi în Scrisorile eminesciene, trebuie citită în mod diferit într-un caz şi în celălalt: în cazul lui Leopardi ea are o forţă şi o valoare profetică, asupra cărora nu se insistă suficient, în schimb aceleaşi sau asemănătoare constatări sunt făcute de Eminescu deja in media res şi, deci, în calitate de martor al unui curs istoric. E mult mai profitabil a interpreta textele eminesciene nu ca fiind operă de final a unei perioade virtual încheiate pe plan european în anii maturităţii sale, ci ca o operă care deja păşeşte pe drumul regal al poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente.

 

© PONTICA 2001
contact - hosted by altair net - design by asalt